Acomodarea la grădiniță...

Grădiniță grupa mica

Nu știu cât de utila poate fi aceasta postare, dar m-am gândit sa împart cu voi experienta primelor luni de grădiniță.
Noi nu am vrut sa îl dam pe Alex la grădiniță anul trecut când avea 2 ani și 8 luni, am considerat ca nu este pregătit și ca oricum și asa se va tot duce la grădiniță, școală, liceu, facultate pana la 20 și ceva de ani. De ce sa înceapa de la nici 3 ani.
Unii spun ca am procedat ok, alții ca ar fi trebuit sa îl dam de anul trecut. Dar noi am profitat ca are cu cine sa stea și am decis sa îl mai ținem acasă cu mamaie.
Noi l-am pregătit din timp cu ceea ce înseamnă grădiniță. Ca va rămâne acolo fără noi, ca trebuie sa asculte de doamnele educatoare, sa spună când are nevoie la toaleta (o sa discutam și despre vestitul scăpat de pampers, într-o alta postare), ca trebuie sa doarma și sa manance acolo cu toți copii. Dar și ca acolo se va juca și va învață lucruri noi.
Părea tare încântă și nerăbdător.
Prima zi abia dacă a vrut sa între în curtea scoli, dar pana la urma am reușit. Am ajuns chiar și în sala de clasa fără prea multe obiecții. Era incantat sa sunt mulți copii, jucării. Am plecat pe ascuns, te teama sa nu plângă. Mai, mai ca am plâns eu gândindu-mă ca l-am lăsat acolo printre străini, dar am relizat ca este doar o etapa prin care trecem cu toții.
Primele zile s-au lăsat cu plâns, nemancat, ne dormit, apoi încet încet lucruri au început sa ajungă la normal. A început sa mănânce, sa doarmă și sa fie încât de experientele de la grădiniță. Am observat și multe achiziții, cum ar fi prima lui poezie și multe altele.
Pot spune ca e nevoie de rabdare și înțelege din parte amândurora și a copiilor și a părinților. Au nevoie de multe explicații și de susținerea emoțională ca nu vor fi abandonați acolo și ca în fiecare zi, cineva vine și ii ia acasă, acolo unde le este cel mai bine.
Nu cred ca trebuie certați sau repeziti sau amenintati. Totul este nou pentru ei, locația, oamenii din jurul lor, programul, faptul ca trebuie sa asculte de cineva pe care momentan nu îl cunoaște. 

sursa foto: revista psychologies
Dacă nu îți mai amintești cum a fost prima ta zi de grădiniță sau școală, gândește-te cum a fost prima ta zi de munca și multiplica cu cel puțin 10 sentimentele pe care le-ai avut atunci. Asa vei înțelege cât de cât cum se simte copilul tău în primele zile sau chiar săptămâni de grădiniță.
Din păcate a început și perioada răcelilor, și uite asa jumate din timp e acasă, jumate e la grădiniță. Mai ales ca el are și ceva probleme cu năsucul, mereu ii curge. Din punct de vedere al medicilor ORL, nu are nimic, decât un început de polipi. Însă urmeaza sa mergem și la alergologie deoarece este suspect și de o rinita alergica. Din aceasta cauza au fost zile, în care nu l-au primit la grădiniță sau ne-au chemat sa îl luam.
Acum sta de 2 săptămâni acasă pentru ca a răcit destul de rău, a avut rosu în gat. În plus, copii din grupa lui sunt majoritatea bolnavi, ba răceli, ba otite, conjunctivite, laringite.
Mi-e tare teama sa îl mai duc pana la vacanta, l-aș tine acasă, ca să ma asigur ca o fie bine de sărbători, dar soțul îmi spune ca exagerez puțin.
Voi cum ați proceda? Și de asemenea aștept cu drag sa îmi povestiti experientele voastre legate de primele zile de grădiniță ale copiilor.

You Might Also Like

0 Comments

Spune-ti parerea